De ceva vreme am ajuns la vorbele cuiva (nu spunem cine :P) ca e posibil sa fac clasa a 11-a de 2 ori! Daaar, avand in vedere ca asta ar insemna un an fara alocatie, am zis ca ce naiba, n-oi muri daca-mi pierd un weekend invatand la mate si fizica.Si asa… am stat frumusel acasa cu caietele pregatite, macar pentru a fi rasfoite. Si dintr-o data au aparut filme noi de vazut... carti noi de citit... pana si o mama mai doritoare ca oricand sa ma mai invete cat ceva d-ale bucatariei.
…vrand-nevrand tot la binecunoscuta sintagma „eee timp” am ajuns. (aici mama-i de vina ca m-a facut „la capatu lunii si la sfarsitu zilei” = pe 31 la 23:45 )
Dupa o duminica plina de mate si destula fizica incat ma pot plange, am ajuns luni la scoala putin (mai mult) confuza si stresata de stresul celorlalti (eu ma obisnuisem cu ideea k n-are rost). Dia(co-nes-cu) mi-a sarit in ajutor explicandu-mi ca limitele sunt doar niste chestii matematice (cu ajutorul carora ciupi ne va limita promovabilitatea) pentru care chiar nu merita sa-mi bat capu.
Intr un final a venit mult asteptata teza, pentru care ne-am plans atata si pentru care am facut atata mijto, reactia tuturor a fost: :-o , pana si codruuuut a fost putin confuz (ieeee!!). Eu mi-am petrecut juma de ora razand pe infundate de cei care se chinuiau sa scrie ceva si enervandu-ma k hefe si mada skimbau foi in nesimtire, foi care bineinteles la aia din curu stang al clasei (EU) cu greeeeu ajungeau.
Si ca sa fie totul perfect nu am scapat nici de rasul diabolic al lui Tana care bineinteles iar mi-a dat de facut a 8-a demonstratie din cele 7 pe care le invatasem .
Hmmm... ghinion, tot ce pot sa fac este sa astept cu nerabdare ziua de joi :D
{ joi = ziua in care omu si pierde rabdarea de a mai merge la scoala si apeleaza la solutia SCUTIRE!
joi = nimic de invatat
joi = „reduceri” in medart
joi = teatru ;)) }
