Stateam azi si ma gandeam ca in ultima vreme majoritatea discutilor se rezuma la “mai stii cand…” si abia acum, dupa aproape 4 ani vorbim ca niste prieteni si ne este drag sa ne amintim toate prostiile pe care le am facut, primele impresii, primele prietenii, primele saptamani de scoala, prima intalnire cu nasii nostri…Si apropo de asta, nu pot sa uit ziua in care eram si eu la baie ca tot omu si apar Bogdan si Mushi sa ma ia la ei in clasa pt “interogatoriu”. Eu bineinteles ca am comentat, ca nu vreau sa fiu prima, sa ia pe altcineva in locul meu, la care Bogdan imi face semn sa ma uit in spate si mi zice: il vezi pe asta cat e? nu cred ca acum mai comentezi! Si cand ma intorc, cu privirea in jos, dau de niste pantaloni gri care cu cat imi ridicam privirea nu se mai terminau, apoi de un sacou… si apoi vad fata diabolica a lui Tudor, care doar cu prezenta si cu privirea lui m a cam bagat in sperieti :)) si recunosc ca vreun an am ramas cu o anumita retinere fata de Tudor. :-“
Eeh si daca tot am deschis subiectul cu nasii, probabil ca ei nu si-au dat seama, dar au insemnat mult pentru majoritatea dintre noi. Si uite ca acum am ajuns si noi sa avem boboci si chiar ni s a pus intrebarea “de ce noi ne intelegem asa bine cu ei si celelalte clase nici macar nu-si cunosc nasii” si bineinteles ca raspunsul a fost “pentru ca si nasii nostri s-au comportat la fel cu noi” (deci ati putea sa fiti mandrii) :P
No, si acum intrebarea este: noi ce dracu ne facem? Azi am vorbit la scoala despre toate chestiile organizatorice de la sfarsit, gen banchet, ultimu clopotel, albume etc si parca nu-mi vine sa cred ca chiar se termina si e trist!! Foarte trist! Avem atatea amintiri, a fost asa de frumos si acum dintr-o data du-te la meditatii, invata, da-ti bacu, inscrie-te la faculta, pleaca de acasa, devin-o responsabil... o sa mi fie dor de voi nenorocitilor!…
