Atatea emotii, atatea sentimente sunt date peste cap si nu pot fi exprimate pentru ca nu avem timp de “stari amare” si trebuie sa ne concentram pe lucruri false si rigide.
M am saturat de cuvantul « ultima » ; m-a dat peste cap pur si simplu. Si zilele astea ultime de scoala le simt parca atat de intense si de frumoase incat imi vine sa ma dau cu capu de pereti cand imi amintesc de cls a 11-a cand nu gaseam nimic interesant in Saguna. Daca as putea as sta la scoala zile intregi, de dimineata pana seara, numai de dragul de a fi acolo alaturi de toti cei dragi mie si de a simti atmosfera aia pe care cu siguranta nu o voi mai simti niciodata, in speranta ca o sa ma satur, ca o sa-mi ajunga si o sa pot merge mai departe.
Ne unesc atatea amintiri, atatea clipe frumoase, atatea nebunii, atatea «calcari de lege », atatea certuri si impungeri incat mi-este foarte greu sa ma despart de toate si mi-e ciuda ca nu sunt in stare sa privesc totul ca pe cea mai frumoasa perioada din viata mea de pana acum si sa fiu mandra pentru ce am realizat si pentru toate clipele frumoase pe care le-am trait.
E trist ca abia acum vine clipa adevarului cand toata lumea imi marturiseste cate ceva despre ce insemn eu pentru ei si constat cu surprindere ca exista cate o relatie speciala intre fiecare dintre noi de care abia acum ne dam seama, cand tragem linie si adunam tot ce a fost.
Simt ca nu am nici forta, nici ambitie, nici calmul necesar pentru a trece cu bine peste toate asta si ma urasc ! Ma urasc pt atata slabiciune !
