31 martie 2010

A inceput cu un La multi ani din tot sufletul si o imbratisare calda. Primul lucru care m-a luat pe neasteptate. Apoi cu dedicatii si un sfert de sticla de vin dat pe gat, multe mesaje si multe telefoane de la 12:00 pana la 01:30 a 2 a zi, pentru care va multumesc din tot sufletul.

Insa de punctul culminant al zilei am avut grija singura, cu toate ca daca nu era Ale care sa faca primul pas, nu cred ca se intampla si pentru asta tin sa-i multumesc ! Totul a pornit de la intrebarea « mi-as face tatuaj ? » si raspunsul « da ! » apoi « ce tatuaj mi-as face » si raspunsul « o libelula ». Pe cat de spontan, pe atat de bine gandit mai apoi.

Pentru ca o data ce mi-a intrat ideea in cap nu as fi putut sa renunt la ea.
Pentru ca dupa ce m-am interesat putin despre semnificatiile libelulei simteam ca locul ei este pe spatele meu. Delicatete, mister, fantezie, simbol al succesului si al fericirii, wild and free spirit :)
Pentru ca aveam nevoie de un astfel de cadou de 20 de ani de care sa-mi amintesc toata viata.
Pentru ca peste 40 de ani cand ma voi uita in oglinda voi spune : hehee.. frumosi ani am trait.
Pentru ca asta m-a facut fericita si prin asta ma simt mai speciala-pentru mine.

Si tot pentru mine s-a mai intamplat ceva dragut, dar de data asta planificat de niste indivizi care-mi sunt foarte dragi, poate cei mai dragi. M-am gandit la multe lucruri care s-ar fi putut intampla azi, dar nu mi-ar fi trecut niciodata prin cap ca voi sta linistita in Panda cu Pinti si cu Seba si va aparea Deea urmata de voi toti, cantandu-mi la multi ani... cu tort, cu lumanari si cu tot tacamu. Sa nu uitam nici cum ati intrat si cum ati iesit din camin, sau ce pacaleli au incasat unii a 2 a zi :-"

Apoi a urmat mult dorita intalnire din Magura, care s-a ridicat la nivelul asteptarilor, ca de obicei, chiar daca a intarziat cateva zile. Si ca sa fie totul complet, am petrecut si ca intre fete, asa cum simtim noi cel mai bine. :)

Daca aveti impresia ca s-a terminat totul, la fel ca si mine, ei bine a mai aparut ceva, total imprevizibil. Cine putea sa fie autorul, daca nu Sebi, care, vorba lu bunica-mea "mi-a trimis o scrisoare tocmai din Irlanda" :))
SIIIIMPATIC!