De ce iubim barbatii?

Simt nevoia sa imi exprim opinia legata de intrebarea "de ce iubim barbatii" si sa aduc unele completari pentru entry-ul Andreei, pentru ca mi-a placut ideea si mi-au placut si unele motive mentionate de ea. (am zis unele, sa nu aveti impresia ca va divinizam, ca incepem imediat cu lista negativa) Asa ca, de ce iubesc eu barbatii...
Pentru ca sunt mai mari si mai fortosi. Pentru ca au maini mai puternice si ne fac cel mai bine masaj. Pentru ca atunci cand ne iau in brate ne invaluie tot corpul. Pentru ca stiu sa faca focul in soba. Pentru ca se pricep la chestii care pe noi ne depasesc. Pentru ca sunt diferiti. Pentru ca dureaza 5 minute ca sa isi ia o pereche de pantofi. Pentru ca stiu ce vor. Pentru ca pentru ei totul e mai simplu, ori e alba ori e neagra. Pentru ca ei stiu cel mai bine sa traiasca clipa. Pentru ca nu-si parasesc niciodata prietenii. Pentru ca sunt pasionati de masini. Pentru ca numai ei traiesc intens alaturi de jucatorii de fotbal, baschet, handbal etc si sar in sus de bucurie cand da "nush ce" echipa gol. Pentru ca numai ei joaca fotbal in fiecare saptamana. Pentru ca sunt simpatici cand se fastacesc. Pentru ca adoram sa ne imbracam in hainele lor lalai, iar boxerii lor vin mai bine pe noi. Pentru ca sunt innebuniti dupa sanii, fundul si picioarele noastre. Pentru ca alaturi de ei ne simtim protejate. Pentru ca ne place sa fim indragostite. Pentru ca pana la urma, fara ei am fi degeaba. :)

Plus ce mi-a placut la deea in mod special:

“Pentru că au un miros specific de care nu te poti sătura. Pentru că au un farmec aparte atunci când îţi zâmbesc pervers, simapatic sau diabolic pe stradă gândindu-se mai apoi cum ar putea să ajungă în pat cu tine. Pentru că îi sperie relaţiile serioase. Pentru că vor să îi iubeşti dar vor să fie şi liberi Pentru că au un stil enervant de a nu înţelege unele lucruri care noua ni se par evidente. Pentru că ştiu fizică. Pentru că se chinuie să ne explice cele mai abstracte lucruri. Pentru că le place să lenevească dimineată cu noi în pat. Pentru că, deşi nu recunosc, au nevoie de noi pentru a se simţi împliniţi”